Ordinary Day

Exista persoane si persoane. Unele pe care le doresti instant, unele pe care ajungi sa le doresti dupa ceva vreme. El facea parte din a doua categorie. O pasiune fugitiva, o pasiune neconsumata de o singura noapte ce avea sa ma bantuie ceva vreme. In acea seara vroiam sa ies doar la un suc, problema e ca nu prea aveam cu cine. Am pus mana pe numarul de rezerva si l-am sunat.

- Buna, nu stiu daca iti amintesti de mine, sunt...

- Da stiu cine esti. Ce mai faci? Nu te-am auzit de ceva vreme.

- Uite ma gandeam sa ies la un suc si te-am sunat sa vad ce mai faci.

- Si n-as putea sa-ti tin companie?

- Daca tu vrei...

- Ora si locul.

- 19.00 etajul 1, mall.

- Voi fi acolo.

- Bye, bye.

Am iesit la un suc, am conversant vreo 2 ore si ne-am vazut fiecare de ale noastre ca dupa vreo 2 saptamani sa primesc un mesaj: “Te astept la mine la un pahar de vin. Nu intarzia”. Am luat o pereche de blugi, un tricou, haina si dusa am fost. Am batut la usa, mi-a deschis, zambitor cum era de fel si m-a sarutat umed si apasat. Am ramas un pic socata, i-am raspuns la sarut, mi-am dat haina jos si m-am asezat in pat langa el. Am baut 3 pahare de vin, eu cu inima batand sa-mi sara din piept, el cu mainile mai mult pe mine decat pe pahar.

Desi era teribil de frig eu eram al naibii de fierbinte. Simteam cum clocotesc in mine si nu mai aveam nici un fel de intrebari in minte. Saruturile? Buze lipite unele de celelalte, cand prea umede, cand prea uscate. Mainile lui isi faceau loc pe sub tricoul meu, imi mangaiau spatele, eu ma apropiam din ce in ce mai mult de el. M-am intins pe spate, paharul intr-o mana, tigara in cealalta si cu un picior pe pieptul lui...

- Vom fi al naibii de linistiti. (Ii spusesem asta privindu-l fix in ochi si zambindu-i larg).

- Nici macar nu ai idee. Cei mai linistiti noi vom fi!