Ascultam aseara Ain't no sunshine when he's gone. Si, pentru ca nu o sa mai iubesc o tipa prea curand, daca nu niciodata. Ma gandeam la 3 fosti si la tranzitorii dintre timp. Bai, pe toti mi-i doream cu inflacarare adolescentina, cu o pasiune care ma mistuia, cu o dorinta care s-a stins prea repede, si in principal din motive ce ma implica direct.
Chiar nu sunt genul de om care sa umble cu ascunzisuri. Genul care spune, uite, Florin, vreau sa te vad, si daca nu vii tu aici, ajung eu acolo. Nu vreau sa te sperii ca un iepuras, nu vreau sa te incoltesc ca pe un pui, nu vreau sa mi promiti marea, sarea de bucatarie si inelul de nunta. Imi vreau cele 15 minute de celebritate din capul tau, le merit, sunt ale mele, si am sa le iau, orice ar trebui sa fac.
Un tip este asemeni unui caine. Ii dai un snack, ii dai o palma la fund ca a facut pipi in papuci. Il mangai frumos pe cap, urli la el ca iar a lasat colacul sus. Un yoyo din asta psihologic plicticos si perfid, manipulator si care ma lasa rece. De care n-am timp si caruia inca nu i-am gasit aplicabilitate sau utilitate.
M-am dezlantuit imediat, am spart catusele sticlelor de bere si sforile sociale, am dat, am primit, am luat suturi si am mers mai frumos sau mai neplacut inainte. Am fost mintita, amagita, refuzata, alintata, dorita, stransa in brate pana la refuz, plimbata, aruncata in sus de fericire, dansata, plansa, dusa, intoarsa.
Am fost o minune de cateva minute, o amprenta tranzitorie pe buzele lor, nu am chef sa fiu morocanoasa, go with this, ei au fost un nume pe o lista atent amintita, un capitol mai lung sau mai scurt din agenda mea privata. I-am dorit pe toti, am avut suficiente endorfine si fluturi sa ma gandesc, la berea de dupa, la ceva mai mult, dar intelectul si luciditatea nu mi au permis mai mult de 5-10 minute de fantezie. Nici nu era cazul la mai mult.
No comments:
Post a Comment