Tu Ce ai Face?

Câte lucruri poti face din dragoste? Castanul de vis-à-vis s-a îngalbenit, si eu înca nu am plecat. Si în seri ca astea, ma întreb, oare am sa mai plec? Ce ai fi dispus tu, cel ce ma citesti acum, sa faci din si pentru dragoste? Pentru cel de lânga tine? Unde ti-ai trasa linia, unde ai spune “mai departe nu merg”? Sau “nu vreau”, sau “nu pot”. Ce ai fi dispus sa lasi, ce sacrificii ai face?

My old man is a bad man
But I can’t deny the way he holds my hand
And he grabs me, he has me by my heart
He doesn’t mind I have a Los Vegas past
He doesn’t mind I have a L.A. crass way about me
He loves me, with every beat of his cocaine heart.

Eu as face totul si orice, si totusi uneori pare ca niciodata nu va fi suficient. În fond, de cuvinte suntem satui cu totii, nu? Si toti stim sa spunem lucruri, nu? Pâna unde poti sa mergi ca sa nu pierzi persoana iubita? Mi-a spus de curand ca a apelat la serviciile celor de la Escorts New. Este ceva nou! Nu am stiut cum sa reactionez. Pana la urma câte poti accepta? Peste câte poti trece?

Singura in Pat

Mai e Acolo?

Daca vei lasa corpul tau deoparte, pe un scaun, sa atârne fara vreun scop anume si pe vârful degetelor, te vei strecura din el în adâncul sufletului tau, pe carari stiute numai de tine, prin labirintul gândurilor tale, prin tunelurile amintirilor si al trairilor care sufla vânt aspru si rece prin sufletul tau vei gasi o temita, iar dincolo de usa grea si ruginita, ticsita de încuietori, vei gasi cel mai negru secret al tau, care se hraneste cu teama ta, cu ocaziile irosite de a-l da in vileag, cu slabiciunea ta...

Cu teama, cu respiratia taiata, cu bagare de seama, pasesti înauntru si viermele nenorocit parca abia te astepta sa vi sa-l hranesti crescând înca putin în sufletul tau, scrijelind peretii temnitei unde demult cu spaima l-ai închis, sperai tu pentru totdeauna. Cu o bucurie sadica înfuleca ce i-ai adus de mâncare, aruncând resturile secretelor mai mici care îl slujesc cu abnegatie.

Poate nu mai exista, te amagesti uneori, sperând sa gasesti temnita goala însa de fiecare data are grija sa-ti reamintesca ca e înca acolo, ca asteapta sa-l hranesti si îl simti miscându-se lânga inima ta, sufocând-o fara sa se grabeasca. Înca visezi la ziua când vei avea curajul sa dai buzna peste el, sa-i calci în picioare slujitorii, sa-l târasti afara din sufletul tau, sa-l scoti prin carne si nervi si sa-l arati cuiva, sa te eliberezi, sa-i dovedesti ca nu iti mai e frica, sa-i arati din ce esti facut.

Furtuna iar...

Îmi pare rau ca trebuie mereu sa cred ca e vina mea. Ca trebuie mereu sa îi caut scuze. Ca nu pot sa fiu tare si sa spun „Gata! Mi-a ajuns si nu mai vreau sa ma înjosesc în fata nimanui!”. Desi cu exceptia câtorva momente din relatia pe care o avem (sau am avut-o? nu stiu!), nu consider ca am facut nimic umilitor. Între doi oameni care se iubesc nu trebuie sa existe orgolii si ambitii prostesti, sau teama de a vorbi si de a spune lucruri doar pentru ca nu vrem sa aratam raniti sau umiliti...

Ne-am distrus reciproc. Si ce aveam, si pe noi însine. Si nici macar nu stiu de ce, sau daca s-a meritat. Niciodata nu vom putea renunta unul la celalalt definitv, si mereu ne vom aminti unul de celalalt; fiecare în moduri diferite probabil. Niciodata nu îl voi putea uita, cum niciodata nu ma va putea uita nici el pe mine.

E atât de dureros sa gândesc astfel. E ca si cum chiar s-a terminat si nu se mai poate face nimic. Si vreau sa se faca, numai ca nu stiu ce. Nu stiu ce îmi doresc. Nu îmi doresc lânga mine barbatul acesta rece si insensibil, cu ura în ochi si muschii încordati. Nu pe el l-am cunoscut, si nu cu el am vrut sa fiu... însa barbatul pe care l-am cunoscut nu stiu unde este, si nici daca se va mai întoarce.

Mi-e greu sa merg mai departe singura. Nu spun ca îmi este imposibil, dar îmi e  greu. Dintr-un motiv evident egoist, nu îmi doresc sa o iau de la capat fara el. Poate si din comoditate. Fiecare început e greu, oricum ar fi el. Si eu nu sunt pregatita pentru acesta...

Îmi doresc sa dau timpul înapoi... Nu stiu ce as face diferit, dar stiu doar ca asta îmi doresc sa fac. Poate ca lucrurile vor sta altfel; sau poate ca va fi exact la fel... În orice caz, asta nu voi avea niciodata de unde sti...

Furtuna...

Am lipsit destul de mult de aici. În prima faza credeam ca e din cauza faptului ca nu am nimic de spus. Adevarul este ca am si asteptat sa vad ce se întâmpla, cum vor decurge lucrurile s ice decizie vom lua. Si rezultatul nu a fost tocmai cel pe care mi-l doream. Dar cum am spus si eu, si cum mi-a spus si Darkleya, ciorba reîncalzita nu mai are acelasi gust.

Ma uit înapoi la noi doi

Inima ta ardea ca la Ecuator,

Acum zici ca e Antarctica

Cum poti fi asa de rece pe dinauntru?

Spune, mai vezi vreo raza de soare?

Sau e-nnorat deja?

Au trecut aproape doua saptamâni de cearta si neîntelegeri. Doisprezece zile la finalul carora, oricât de mult am fi încercat sa facem ceva, rezultatul era acelasi: ne certam. Nu îmi imaginam relatia asta cu el asa, si nu asta îmi doresc, nici de la el, nici de la nimeni altcineva! Mi-e frica sa mai fiu cu el, pentru ca nu mai regasesc nimic din barbatul de care m-am îndragostit, si mi-e frica de el, din acelasi motiv. Si din altele. Nu mai am încrederea aia oarba pe care o aveam în el, si acum nu pot sa mai fiu cum eram inainte.

Am un fel de rani emotionale,

Pui sare pe rana si-apoi ma-ntrebi de ce ma doare.

Într-o seara nu am putut nici sa îi spun ca îl iubesc si sa încerc sa purtam o discutie în care sa vedem ce e de facut. Nu îmi mai doresc nici sa plec, nu unde trebuia, în orice caz. Nu mai vreau ajutorul lui, clar. Vreau sa fac eu ceva, sa ma ridic singura, sa îmi câstig singura banii, sa îmi cumpar orice îmi doresc, sa îmi deschid ceva poate, sa demonstrez nu numai lui, dar tuturor ca sunt în stare sa fac orice îmi propun.

Între noi doi totul e rece, iar timpul tot trece

Eu, m-am saturat de-atâta vânt

Nici nu mai pot sa cred ca toate trec,

Stiu doar ca vreau sa plec

Oriunde pe acest pamânt!

Ordinary Day - Continuare

In timp ce vorbea cu mine si trageam din tigara el ma dezbraca stangaci.  A inceput sa ma sarute cm cu cm, mirosindu-mi pielea, gustandu-ma pe indelete fara sa tina cont de timp, recompense si alte obstacole. Mi-a dat deoparte paharul, tricoul de pe mine, sutienul si si-a continuat munca. Imi placea sa-i privesc limba cum se misc ape sanii mei, sa simt limita dintre durere si placere cand musca incet de sfarcuri, sa-i simt dorinta de a ma avea si puterea de a face fata rabdarii. Intr-o fractiune de moment l-am vazut privindu-ma si am simtit cum intra-n mine brusc.

Un ritm constant, sacadat, ce crestea intr-un mod alert. Mi-am ridicat picioarele pe langa el si l-am prins dupa gat. Il priveam fata in fata, ii muscam buzele, imi plimbam limba pe gatul lui, iar el intra si iesea din mine parca dorindu-si sa-i cer mai mult. M-a simtit cum il muscam de umar, mi-a prins parul in mainile lui si simteam cum imi trage capul pe spate. Brusc m-a intors si cu spatele la el am simtit doar palma lui lipindu-se de curul meu. Ador senzatia aia de usturime amestecata cu placere.

- O sa te fut de-ti sar ochii din cap de placere.

- Nici nu-mi doresc altceva.

Mi-a prins mainile la spate, ma durea, iar pe el nu-l interesa. Inainte, inapoi, repede, incet, adanc, superficial, toate senzatiile astea le traiam una dupa alta, amestecate, vagi sau clare. In acel moment nu-mi mai pasa de nimic. Ma simteam bine, parul meu lua forma degetelor lui, ma udam din cauza lui iar incheieturile mainilor aveau sa-mi ramana vineti cateva zile dupa aceasta intamplare fericita. Fundul meu facea cercuri in organul lui, el incerca sa se miste constant si sa nu se lase influentat de miscarile mele.

Incepusem sa-i dau contre, sa ma misc inainte si-napoi in el, mai incet, mai repede, ii strangeam mainile, il zgariam si incercam sa ma ridic pentru a fi cat mai dreapta. De cate ori simteam ca am ajuns sus, ma impingea inapoi jos si ma brusca. Joculetele astea erotice ma excitau intr-un mod teribil, dar nu aveam de gand sa ma multumesc doar cu atat. M-am intors brusc pe spate, mi-am ridicat cracii in jurul gatului lui si l-am tras peste mine.

- Vreau sa ma termini cum stii tu s-o faci mai bine.

Degetele lui se umezeau in gura mea, intra cu totul in mine cat de adanc putea intr-un ritm alert. Undeva intre placere si durere ma pierdeam in decor. El nu mai conta, nu mai reuseam sa aud foarte multe in jurul meu era doar senzatia aia cand imi doream liniste si sa pot savura o partida de sex buna. Recunosc a fost una din cele mai bune experiente neplanificate in materie de sex, iar punctul forte ce l-a avut in fata celorlalti a fost rabdarea care a avut-o pana a ma avea in el.

Make love not war!

Ordinary Day

Exista persoane si persoane. Unele pe care le doresti instant, unele pe care ajungi sa le doresti dupa ceva vreme. El facea parte din a doua categorie. O pasiune fugitiva, o pasiune neconsumata de o singura noapte ce avea sa ma bantuie ceva vreme. In acea seara vroiam sa ies doar la un suc, problema e ca nu prea aveam cu cine. Am pus mana pe numarul de rezerva si l-am sunat.

- Buna, nu stiu daca iti amintesti de mine, sunt...

- Da stiu cine esti. Ce mai faci? Nu te-am auzit de ceva vreme.

- Uite ma gandeam sa ies la un suc si te-am sunat sa vad ce mai faci.

- Si n-as putea sa-ti tin companie?

- Daca tu vrei...

- Ora si locul.

- 19.00 etajul 1, mall.

- Voi fi acolo.

- Bye, bye.

Am iesit la un suc, am conversant vreo 2 ore si ne-am vazut fiecare de ale noastre ca dupa vreo 2 saptamani sa primesc un mesaj: “Te astept la mine la un pahar de vin. Nu intarzia”. Am luat o pereche de blugi, un tricou, haina si dusa am fost. Am batut la usa, mi-a deschis, zambitor cum era de fel si m-a sarutat umed si apasat. Am ramas un pic socata, i-am raspuns la sarut, mi-am dat haina jos si m-am asezat in pat langa el. Am baut 3 pahare de vin, eu cu inima batand sa-mi sara din piept, el cu mainile mai mult pe mine decat pe pahar.

Desi era teribil de frig eu eram al naibii de fierbinte. Simteam cum clocotesc in mine si nu mai aveam nici un fel de intrebari in minte. Saruturile? Buze lipite unele de celelalte, cand prea umede, cand prea uscate. Mainile lui isi faceau loc pe sub tricoul meu, imi mangaiau spatele, eu ma apropiam din ce in ce mai mult de el. M-am intins pe spate, paharul intr-o mana, tigara in cealalta si cu un picior pe pieptul lui...

- Vom fi al naibii de linistiti. (Ii spusesem asta privindu-l fix in ochi si zambindu-i larg).

- Nici macar nu ai idee. Cei mai linistiti noi vom fi!